Indexrom-cuprins00 Municipiul CAREI

Consiliile locale

          Municipiul Carei se află în partea de vest a judeţului, la 35 km distanţă de reşedinţă şi la 8 km de la punctul de trecere a frontierei spre Ungaria de la Urziceni-Vállaj.
          Se invecineaza la :
           - nord cu Comunele Camin, Capleni si Moftin,
           - west cu Comuna Moftin,
           - sud cu Comunele Cauas, Tiream,
           - vest cu Comunele Petresti, Ciumesti, Sanislau, Foieni, Urziceni.
           Are in componrnta sa satul IANCULESTI.
           Municipiul Carei se află în partea de nord-est a Câmpiei Careiului.
          Localitatea Carei a fost atestata documentar pentru prima data in anul 1320 sub numele de VILLA KARUL.
          Descoperirile arheologice abundă în Carei, mai ales pe teritoriul localităţii de odinioară Bobald, situat în sud-estul oraşului.
          Acest sit arheologic aflat încă în fază de cercetare a dus la descoperirea de obiecte din epoca bronzului şi până în evul mediu.
          A fost domeniul neamului Kaplony, din care se trage şi familia Károlyi, familie a cărei istorie se leagă strâns de istoria oraşului Carei.
          Istoria castelului din Carei începe în anul 1482, când Karoly Laszlo construia o casã întãritã.
          Constructia a stârnit împotrivirea nobililor din comitatul Sãtmar, fiind nevoie de interventia regelui Matei Corvin pentru aplanarea conflictului.
          În 1592, datoritã deselor incursiuni ale turcilor, Karoly Mihaly ia decizia de a întãri constructia existentã.
          Clãdirea veche a fost înconjuratã cu ziduri puternice, întrerupte cu bastioane, având un sant exterior întãrit cu palisade peste care trecea un singur pod suspendat.
          De asemenea este prezentã o garnizoanã numeroasã si bine înarmatã.
          Cetatea a jucat un rol important de-a lungul sec. XVII, fãcând parte din rândul marilor fortãrete de apãrare a frontierei vestice a Transilvaniei.
          Importanta cetãtii este mentionatã mai ales dupã reconstructia ei între anii 1661-1666.
          Importanta ei continuã si în timpul rãzboaielor duse de principele Rakoczi Francisc al II-lea împotriva habsburgilor ( 1703-1711 ).
           Cetatea este asediatã de armata principelui, dar dupã câteva zile Karoly Sandor trece de partea principelui fiind numit conducãtorul armatei.
          În 1705 cetatea este atacatã de austrieci si distrusã partial, fiind refãcutã în acelasi an.
           Deoarece la sfârsitul sec. XVIII cetatea nu mai juca nici un rol militar, Karoly Jozsef a hotãrât demolarea zidurilor si astuparea santurilor.
           Pãstrând fundatia si unele ziduri a fost construit un castel patrulater, cu un singur etaj.
          Castelul, constructia a fost terminatã în anul 1794, era în stil baroc si cuprindea 20 de camere la parter, 21 la etaj si o capelã.
          Tot în aceastã perioadã se formeazã parcul cu plante rare si se construieste un manej pentru 24 de cai.
           În urma cutremurului din 1834, castelul în bunã parte s-a dãrâmat restaurarea fiind fãcutã abia între 1894-1896.
          Cu aceastã ocazie castelul este mult modificat , adãugându-i-se încã un nivel la fatadã , trei turnuri mici si patru mari.
          Restaurarea s-a fãcut în stil neogotic, condusã de arhitectul Meining Arthur ajutat de mesteri priceputi din Carei.
          Elementele de apãrare din actuala formã a clãdirii au doar rol decorativ ( bastionul, santul cu apã).
           Arhitectura interioarã a clãdirii, usile, ferestrele, balustrada scãrii interioare precum si obiectele din fier forjat au fost fãurite de mesteri locali.
           Holul era destinat primirii oaspetilor, sãlile de la parter erau folosite ca sufragerii si bucãtãrie în timp ce încãperile de la etajele I si II erau locuinte.
          Parcul castelului , care se întinde pe 10,3 ha în jurul clãdirii , a fost înfiintat în sec XVIII.
           Arborii exotici l-au fãcut sã devinã o grãdinã renumitã, având ca o curiozitate un lac cu broaste testoase.
          Reamenajarea în stil englezesc între 1792-1795 îi conferã un stil peisager.
           La începutul sec. XIX exista aici si o serã renumitã pentru cultura cameliilor.
          Pe la sfârsitul secolului este mãrit si îngrãdit.
          Tot atunci este construit turnul de apã care, prin 24 de conducte, alimenta parcul cu apã.
          Rangul de oraş este dobândit în 1848, până atunci localitatea a făcut parte din domeniul feudal, şi abia în 1876 este ridicat la rangul de oraş cu consiliu ales.
          Secolul al XIX-lea a adus şi fenomene extreme care au produs pagube importante: cutremurul din 1834 şi de incendiile din 1836 şi 1887, acesta din urmă a devastând aproape întregul oraş.
          Imaginea actuală a oraşului a fost hotărâtă în mare parte de lucrările de reconstrucţie de după acest incendiu.
          In prezent, în castel se aflã un muzeu istoric si de stiintele naturii, aici functionând si biblioteca cu peste 80.000 de volume.
           Pe teritoriul parcului dendrologic se gãsesc peste 120 de specii de plante lemnoase exotice si indigene.
           Dintre arborii exotici rari putem aminti : Ginkgo biloba ( originar din China , cu un diametru de 1,22 m si 26 m înãltime ), Libocendrus decurrens ( originar din California ), Pterocarya ( originar din Orientul Mijlociu), salcâmi japonezi, specii de nuci nord-americani,
           Platanus hybrida (cu un diametru de 1,84 m si 34 m înãltime).
          Biserica ortodoxa Carei, Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril a fost ridicata in 1760; este un edificiu cu plan treflat, are o singura nava, absida este semicirculara.
          Cele doua abside, tot semicirculare, sunt incoronate cu cate un turnulet.
           Turnul este decrosat si are trei nivele.
           Ultimul nivel este prevazut cu un ceas.
           Coiful este din tabla, cu lantema si bulb specific stilului baroc.
           Decoratia este din stucatura simpla, de tipul unor benzi plate pe orizontala si verticala.
          Catapeteasma este sculptată din lemn de tei, cu o dantelărie realizată în stil bizantin şi câteva elemente baroc.
          Icoanele împărăteşti respectă erminia bizantină.
           Sculptura este poleită cu foiţe din metal aurit.
          (Schematismus Venerabilis... 1854, p. 74).
           * S-au folosit imagini si text din - Catalogul Arhitecturii religioase din judetul Satu Mare.
           Autori : Imola Kiss - Daniela Balu
          * - Editura Muzeului Satmarean - 2000.
          * S-au folosit imagini si text din - Arhitectura ecleziastica din judetul Satu Mare.
           Autori : Daniela Balu - Szocs Peter Levente – Terdik Szilveszter
          * - Editura Muzeului Satmarean - 2008 .
          In perioada medievală, biserica târgului Carei a fost închinată Tuturor Sfinţilor.
           Protestanţii au preluat biserica în cursul secolului al XVI-lea, dar contele Alexandru Károlyi (1668–1743) a redato catolicilor în anul 1723.
          În schimb, a construit o nouă biserică pentru comunitatea protestantă la marginea oraşului.
          În acel an, Alexandru Károlyi a adus în oraş ordinul piariştilor, construind pentru călugări o mănăstire şi o şcoală, care a început să funcţioneze în 1727.
          După un desen din secolul al XVIII-lea reiese că biserica păstra încă forma medievală asemănătoare altor edificii cunoscute ale zonei din secolul al XV-lea: sanctuar poligonal alungit, contraforturi, turn alipit faţadei vestice.
          Turnul avea în acea perioadă o coroană în formă de bulb de ceapă, în stil baroc.
          Construirea noii biserici în stil baroc a fost începută de Antal Károlyi (1732–1791) din recunoştinţă pentru naşterea fiul său, Iosif.
           Construcţia a avut loc în perioada 1769–1791, cu mici întreruperi.
          Planul bisericii a fost realizat de către arhitectul familiei, Jopsef Bitthauser.
          În Historia Domus este menţionat în legătură cu construcţia şi numele lui Franz Siebel, probabil realizatorul planului.
          Biserica este una dintre cele mai reuşite din zonă în secolul al XVIII-lea.
          Navei de plan rectangular, cu colţurile rotunjite, i-a fost adăugat un sanctuar mai îngust, încheiat cu o absidă semicirculară şi un hol de aceleaşi dimensiuni în dreptul uşii de intrare.
          De o parte şi de alta a sanctuarului au fost construite două sacristii, având câte un oratoriu în partea superioară.
          Corul este susţinut de piloni situaţi în holul dinspre vest şi prevăzut cu o balustradă arcuită.
           Accesul în cor se face din exterior, prin două scări separate alipite turnului, de o parte şi de alta a acestuia.
          În interior, orientarea mobilierului liturgic este fie centrală, fie longitudinală.
          Peretele interior al bisericii, divizat cu ajutorul pilaştrilor, este prevăzut cu nişe de mărime variabilă, conţinând icoane realizate de maestrul vienez Johann Ignatz Cymbal.
          Şase dintre cele opt altare secundare ale edificiului de cult sunt realizate în stil baroc.
          De la stânga la dreapta, altarele sunt închinate lui Sf. Andrei de Avellino, Sf. Iosif, Sf. Anton de Padova, Sf. Ioan Nepomuk, Sf. Treime şi Sf. Fecioare alături de cei trei Sfinţi Regi ai Ungariei.
          Tavanul boltit este decorat cu stucatură.
          Pe fondul din marmură gri al altarului principal au fost realizaţi doi pilaştri din marmură roz, care încadrează imaginea principală a sanctuarului, cea a Sf. Iosif de Calasanz, fondatorul ordinului piarist.
           Elementul interesant al picturii este reprezentarea vestimentaţiei ascultătorilor sfântului, tipică nobililor maghiari ai perioadei respective.
          Pe Masa Altarului de forma unui sarcofag, încadrat de doi îngeri în poziţie de rugăciune se află tabernacolul pictat în alb şi auriu.
          Uşa tabernacolului este decorată cu un basorelief reprezentând Răstignirea.
          Deasupra cornişei principale sunt reprezentaţi îngeri şi putti, dăruind Sf. Iosif de Calasanz coroane şi ghirlande de flori.
          Şi exteriorul bisericii este dominat de elemente arhitecturale tipic baroce: faţada principală este decorată cu statuete, cornişele şi pilaştrii sunt proeminenţi.
          Faţada continuă în partea superioară cu turnul, ieşind în rezalit, cu laturi bombate.
          La limita superioară a turnului şi pe faţadele secundare sunt vizibile urme ale restaurării realizate de Ybl Miklós după cutremurul din 1834.
          Pe frontonul principal, deasupra cornişei sunt aşezate pe volute câte patru statui de piatră, iar pe nivelul trei al turnului este realizată stema monumentală a familiei Károlyi.
          În mod rar întâlnit, biserica are acoperiş mansardat.
          (Schematismus Centenarius, 1904, p.161-163; Borovszky, 1908, p.178; Nemeti, 1998, p.68-69.)
          * S-au folosit imagini si text din - Catalogul Arhitecturii religioase din judetul Satu Mare
           Autori : Imola Kiss - Daniela Balu
           * - Editura Muzeului Satmarean - 2000
          * S-au folosit imagini si text din - Arhitectura ecleziastica din judetul Satu Mare.
          Autori : Daniela Balu - Szocs Peter Levente – Terdik Szilveszter
           * - Editura Muzeului Satmarean - 2008 .
           Biserica greco-catolica inchinata Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril, a fost ridicata In 1738 din initiativa administratorului mosiei contilor Karolyi, Racz Demeter; este una dintre cele mai interesante si mai importante cladiri din oras.
          Biserica este uninavica, cu absida semicirculara si doua absidiole laterale.
          Fatada este dominata de doua turnuri acrosate, proportionate cu corpul cladirii.
           Deasupra navei se inalta cel de-al treilea turn, iar absida poarta si ea un turnulet mai mic.
           Turnurile sunt prevazute cu lanteme cu colonete, specifice barocului tarziu.
          Intrarea in cladire se face printr-un portal baroc decrosat.
          Fereastra de deasupra intrarii este incadrata de doua volute.
          Cutremurul din 1834 a provocat edificiului pagube lnsemnate.
          Lucrari de reparatii s-au facut de-abia in 1853.
          Cele mai insemnate lucrari de restaurare au loc in 1880 pe cheltuiala statului, deoarece biserica a fost considerata monument de arhitectura.
           In 1925 se reface tencuia1a interioara.
           (Borovszky, 1908, p.181).
           * S-au folosit imagini si text din - Catalogul Arhitecturii religioase din judetul Satu Mare.
           Autori : Imola Kiss - Daniela Balu - * - Editura Muzeului Satmarean - 2000.
          Castel-ul KAROLYI Municipiul Carei este o capodopera a arhitecturii oraşului; construcţia datează din anul 1482, cand s-a ridicat mai intai o casă întărită.
          În anul 1592 în faţa pericolului turcesc, aceasta a fost transformată în cetate , cu şanţuri de apărare şi bastioane în formă patrulateră, jucând , în secolul al XVI-lea şi al XVII-lea un rol important în rândul asş numitelor cetăţi de la margine.
          În anul 1794, cetatea este darâmată şi în locul ei s-a ridicat un castel, resedinţă a nobililor din familia Karolyi.
          În anul 1894 castel-ul se reface (arhitect Mering Arthur) în forma în care se păstrează şi astăzi planimetrie patrulatera cu 4 turnuri de colţ, predominând arhitectonic stilul neogotic.
          Pe latura sudică a castel-ului se poate urmări o amfiladă în manieră gotică, construită din dispunerea alternativă de ferestre şi coloane adosate.
          Clădirea dobândeşte monumentalitate prin turnurile fleche de pe latura nordică.
          Curtea interioară a vechiului castel a fost transformată într-un atrium flancat de două loggiii cu câte trei deschideri, cu arc în mâner de coş, cu o scară monumentală cu balustradă de lemn sculptat, cu un semineu de marmură şi cu tavanul realizat în casete de lemn pictat.
          În curtea castel-ului exista Statuia Florian, numită şi Păzitor al focului statuia este singura care a rămas intactă în oraş după un mare incendiu care a lăsat urme în memoria localnicilor.
          Primele familii de evrei au venit în Carei între 1720 şi 1740, la chemarea lui Alexandru Károlyi.
           Ei s-au aşezat în cartierul numit Pasajul Evreilor, numărul lor ridicându-se la mijlocul secolului al XIX-lea la 1500, iar până în 1940 la 3000.
           Construirea sinagogii de astăzi a fost începută în anul 1866, iar comunitatea neologă a renovat-o şi a modificat-o în 1890.
           Comunitatea ortodoxă a construit în apropiere o altă sinagogă, mai mică, care nu mai există astăzi.
           Sinagoga actuală are trei nave, realizate în stil romantic şi maur.
           Nava centrală nu depăşeşte cu mult în dimensiuni navele secundare.
           Faţada centrală şi o parte a celor secundare formează o unitate, subliniată de poziţionarea coloanelor decorate cu corole.
           Două dintre coloanele angajate de pe faţada navei principale, mai înalte decât restul coloanelor, formează conturul unei rame, amintind de templul lui Solomon.
           Pe cornişă există două pietre profilate, reprezentând tablele celor Zece Porunci.
           Faţadele sinagogii sunt prevăzute cu două şiruri de ferestre, despărţite de o cornişă mediană simplă.
           Deasupra uşii de intrare se află un triforiu cu geamuri rotunde şi o rozasă.
           Închiderea faţadelor drepte este decorată cu cornişe arcuite.
           Ferestrele de pe primele segmente ale faţadelor secundare repetă forma de pe faţada principală, la o scară mai mică.
           Pe nivelul inferior se află uşa care asigură accesul în sinagogă.
           Faţadele secundare sunt divizate cu ajutorul pilaştrilor.
           La nivelul corurilor, nava este luminată cu ferestre triple.
           Deasupra ferestrelor, friza este decorată cu motivul repetat al Stelei lui David, iar limita superioară este prevăzută cu cornişe sub forma unor arcade.
           Pe partea din spate a sinagogii a fost realizată o absidă, care adăposteşte nişa de păstrare a Torei, având în partea superioară o rozasă.
           Faţada este încheiată cu un timpan.
          * S-au folosit imagini si text din - Arhitectura ecleziastica din judetul Satu Mare.
           Autori : Daniela Balu - Szocs Peter Levente – Terdik Szilveszter
          * - Editura Muzeului Satmarean - 2008 .
          Urmând exemplul familiei Károlyi, oraşul a acceptat noua religie protestantă pe parcursul secolului al XVI-lea, iar comunitatea reformată a folosit biserica medievală din localitate, familia s-a recatolicizat relativ timpuriu, dar Alexandru Károlyi a anulat abia în anul 1723 dreptul protestanţilor de a folosi edificiul de cult, invocând motivul că bunicul său, Mihály, este înmormântat în biserică.
          În compensaţie, a construit pentru protestanţi, la marginea oraşului, un oratoriu fără turn.
          O nouă biserică a fost ridicată 30 de ani mai târziu, prin contribuţia credincioşilor.
          Turnul a fost realizat doar după emiterea Decretului de Toleranţă, între anii 1793–95, iar un an mai târziu şi nava a fost lărgită.
          Turnul realizat în stil baroc târziu este decorat cu pilaştri şi cornişe, are o coroană în formă de bulb de ceapă, cu lanternă.
           Nava poligonală este ornamentată cu pilaştri şi cornişe proeminente, geamurile semicirculare au decoraţii asemănătoare cu cele ale turnului.
          Stucatura interioară, decoraţiile exterioare de pe navă şi portic pot fi datate în a doua parte a secolului XX.
          Potrivit inscripţiilor, realizarea amvonului în stil clasic a fost finanţată de Breasla Cizmarilor în anul 1835, iar scaunul preotului prin contribuţia Breslei Postăvarilor, doi ani mai târziu.
           Orga bisericii, achiziţionată de Breasla Tăbăcarilor a fost realizată la Debrecen în anul 1872.
          Dintre cele trei clopote, cel mai vechi datează din 1839, iar cele două mai noi din 1926.
           Deasupra holului sudic există o placă, iar în grădină o statuie, ambele dedicate lui Gáspár Karoli (1529–1591), primul traducător al Bibliei în limba maghiară, originar din oraş.
          * S-au folosit imagini si text din - Arhitectura ecleziastica din judetul Satu Mare.
           Autori : Daniela Balu - Szocs Peter Levente – Terdik Szilveszter
          * - Editura Muzeului Satmarean - 2008 .
          Localitatea este in acelasi timp si statiune sezoniera (160 m altitudine) cu factori terapeutici: ape minerale hipotone, termale (52°C),clorurate, iodurate, bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene, mineralizare totala 4 804,8 mg% instalatii pentru cura; bazine descoperite, cu apa minerala termala.
          Obiective turistice:
           - Monumentul ostasului roman, opera sculptorului Vida Geza;
           - Muzeul orasului instalat in Castelul familiei Karolyi construit la sfarsitul secolului XVIII si inconjurat de un valoros parc dendrologic; in prezent aici functioneaza tabara de echitatie, iar trasura existenta poate fi inchiriata pentru diferite ocazii; cladiri medievale, sedii ale breslelor mestesugaresti; ateliere de ceramica si artizanat.
          Obiective de investitii :
           - Modernizarea sistemului de distribuţie a apei
           - Circuitul medieval al Castelelor din Nordul Transilvaniei : Castelul Karolyi din Carei şi Cetatea Ardud
           - Modernizarea staţiei de epurare din Carei etapa I şi II.
           - Crearea unui brand local al municipiului Carei.
           - Promovarea proiectelor privind alte tipuri de energie regenerabilă (biomasă, energie solară).
           - Îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale în scopul creşterii speranţei de viaţă şi a prelungirii duratei vieţii active în municipiul Carei.
           - Drum expres Satu Mare – Carei – Oradea.
           - Reciclare DN 1F Supuru de Sus – Carei.
           - Dotarea municipiului Carei pentru turismul balnear/de sănătate cu infrastructură specifică.
           - Dezvoltarea infrastructurii necesare valorificării durabile a resurselor culturale în municipiul Carei (SF).
           - Amenajarea lacurilor pentru pescuit de agrement şi sportiv.
           - Realizarea infrastructurii de generare şi distribuire a surselor de energie alternative, utilizarea în special în iluminatul public (Audit energetic).
           - Îmbunătăţirea infrastructurii sociale de educaţie în municipiul Carei prin modernizarea şi reabilitarea a 10 grădiniţe, 2 şcoli generale şi 2 licee.
           - Îmbunătăţirea infrastructurii sociale de educaţie în municipiul Carei prin realizarea unui bazin didactic de înot.
           - Cooperare transfrontalieră pentru promovarea călăriei - redarea atmosferei de epocă într-un manej construit în 1756 (Asociaţia EQUUS Carei).
           - Reabilitarea zonei mlăştinoase Ecedea.
          - Asigurarea unui fond locativ corespunzător din punct de vedere calitativ şi cantitativ (pentru tineri – ANL, sociale, pentru specialişti) în Carei (SF).
          Localitatea Carei este infratita cu :
          OROSHAZA - UNGARIA - www.oroshaza.hu
          MATESZALKA - UNGARIA
          VAL DE REVIL - FRANTA